UPC sa moara sau Nervi spanzurati de sarme

Daca pe vreunul din cei de la managementul UPC ii va sageta o durere crunta la un moment dat, inseamna ca m-am apucat de voodoo.

Anul trecut prin luna noiembrie, nu mult dupa ce ma mutasem intr-un nou apartament, printre primele lucruri pe care am vrut sa le fac in noua casa a fost sa-mi cablez televizorul – acest soare in jurul caruia era pozitionat intregul meu living.

M-am dus la unul din punctele de lucru ale UPC, sa închei un contract pentru un pachet cu toate canalele care mi-ar fi umplut serile cu breaking news, reportaje de "soc si groaza", plus detalii din vietile unor vedete locale pe care altfel le-aa fi ignorat cu desavarsire, continuandu-mi traiul in ignoranta. Am semnat contractul si chiar am platit în avans, pana prin luna aprilie, ca sa-mi iau de-o grija pentru o vreme.

Dupa cum mi s-a explicat, in cateva zile urma sa fiu contactata de o echipa tehnica care sa imi aduca televizorul la viata. Cele cateva zile au trecut repede, insă fara nici un semn de la profesionistii in ale cablurilor.

M-am gandit insa ca lucrurile bune se intampla celor ce asteapta, asa ca mi-am fortat rabdarea inca o saptamana (două-trei…). Dar cum toleranta nu e tocmai cea mai puternica trasatura a caracterului meu, am revenit cu telefoane la serviciul de clienti al UPC pentru explicatii.

După o asteptare iritanta alaturi de un robot care imi repeta cat de ocupati sunt operatorii, intr-un final am avut ocazia sa vorbesc cu unul dintre ei, care mi-a verificat datele personale si mi-a spus ca in două zile voi fi contactata de o echipa cu care sa stabilesc o zi si o ora potrivita pentru programul meu, care din pacate nu se incheie la ora patru dupa-amiaza.

Trec cele două zile, trec cateva saptamani, deja e decembrie, de sarbatori am plecat din Bucuresti – am ajuns si in 2007. Astept ca cei de la UPC sa-si digere sarmalele de la Anul Nou si revin cu telefoane. "Stiti, am incheiat un contract anul trecut… si inca nu am cablu! N-am putut vedea programul de Revelion la tv – va imaginati ce drama". Cu profesionalism si grijă fata de starea mea de spirit fragila, sunt asigurata ca aceeasi faimoasă echipa (de soc?) va fi la mine nu mai tarziu de cele doua zile devenite proverbiale. De la sine inteles ca nu s-a intamplat nimic.

Dupa o asteptare plina de lehamite, in lunile martie si aprilie practic am terorizat operatorii de la call centerul UPC, incepand cu intelegere fata de faptul ca nu ei sunt responsabili pentru neglijenta echipelor tehnice si sfarsind cu ganduri negre (cu buline rosii de furie).

Intr-un final, dupa telefoane care frizau limita isteriei, am fost programata intr-un mijloc de zi. Cu invoiri de la serviciu, intalniri amanate si mari sperante, am fost acasa la ora cu pricina, asteptand plina de spume promisiunile operatorilor. Totusi nu a fost o surpriza ca nimeni nu a aparut.

Pentru a "n"-şpea oara am luat-o de la capat schimband amabilitati cu robotul UPC si trecand la scandal cand, intr-un final, umanoidul de la celalalt capat al liniei mi-a cerut din nou datele personale, pe care sunt sigura ca le stiau deja toti, pe de rost. La insistenta tipetelor mele am fost programata a doua zi, intr-o sambata. Si ca sa nu mai lungesc mult povestea, finalul e ca nu exista un final. Echipa n-a mai venit, operatorul cu care am vorbit in acea sambătă mi-a spus ca cei de la tehnic nici nu lucrează in weekend. Mda, probabil ca am visat si totul se petrecea numai in mintea mea.

La sfarsitul lunii mai am facut o cerere de reziliere a contractului plus o reclamatie online la OPC. De la sine inteles ca in continuare primesc facturi emise pentru un serviciu pe care nu l-am primit, dar pe care l-am platit (!), iar ca OPC-ul mi-a ignorat plangerea cu desavarsire (stiu, intotdeauna serverele sunt de vina ;).

Doresc pe aceasta cale sa multumesc UPC-ului ca m-a facut sa ma reintorc la lectura, timpul destinat televizorului fiind redirectionat catre biblioteca deja prafuita. De asemenea, multumesc providerului meu de internet, o retea de cartier a carei banda larga mi-a permis sa ma uit la posturile tv de stiri direct pe site-ul acestora. Cat despre banii dati pe cele cateva luni de abonament, stiu deja ca imi vor fi returnati la fel de repede cum mi-a fost instalat si cablul. Iar daca pe vreunul din cei de la managementul UPC ii va sageta o durere crunta la un moment dat, inseamnă ca m-am apucat de voodoo.
Cheers.

Pink Martini

27 octombrie, la Bucuresti :))

Ramane de vazut daca la Sala Palatului, cum e anuntat pe site-ul trupei, pentru ca in principiu SP ar trebui sa se inchida pentru reparatii pana in 2009. Dar astea-s detalii. Pana atunci - fetelor, dans!

In exces

Iar am fugit. Am plecat la Brasov si am avut un weekend de excese. Multa mancare si bautura, putin somn.
Acum numaratoarea inversa a reinceput.

Afternoon delight

Mr. Big is here

Simt o adiere de fotoblog pe la Palat :))

Getaway

Toata saptamana m-am gandit ce aiurea e ca in weekend trebuie sa raman in Bucuresti pentru ca duminica tre' sa fiu la birou. Cand m-am intalnit, vineri seara, cu R. ca sa bem ceva rece la umbra unui aer conditionat, m-am lasat convinsa ca cea mai racoritoare apa plata se gaseste cel mai aproape la Sinaia.

Asa ca am plecat cu plinul facut, cu marshmellows roz si o editie mai veche Vanity Fair din care sa ne alegem pe cei mai frumosi printi din lume. Dupa vreo doua ore de ambuteiaj in rampa si sing alongs pe trip-hop depresiv, ne-am cazat in ultima camera libera (!) si ne-am dus sa turam motorul pe serpentine, in cautare de restaurant decent. Nu l-am gasit, am primit in schimb o nota umflata la carciuma unde esuasem. Insa avand in vedere faptul ca pe terasa era racoare bine si ca noi eram practic in padure, nu era asta sursa de indispozitie.

Sambata a fost ceva mai cald, dar departe de orice cod de panica lasasem in urma, in Bucuresti. Am stat pe prispa cu durere de cap, probabil de la aerul curat, si ne-am tarat lenea la o alta terasa. Ne-am plimbat, cand ne-a fost cald ne-am asezat pe pietre reci, am mancat in iarba mure, zmeura si nuci. Si cand tocmai ma gandeam ca as putea adormi pe la umbra vreunui copac, a trebuit sa ne intoarcem la Bucuresti.

Si de atunci tot mi-e somn.

The best is yet to come

Good mood cum rar mai prindem. Cu chef sa-mi fac bagaj de vacanta. Sa-mi iau rochiile si cartile si sa esuez pe plaja din Delta, de la Sahalin. Sa lenevesc dulce.

Am un sentiment de bine si ma gandesc la camere racoroase cu miros de levantica, la asternuturi din bumbac si la camasi din in. Arome aspre de vin alb, un hamac in gradina si flori rosii. Maci. Si linistea aia ca nicaieri.

And the best is yet to come

Despre concertul Rolling Stones, fara carcoteli

Nu vreau sa mai aud despre cat slab si uscat e Mick, ce ruginit e Keith si cum Rolling Stones e o trupa de obositi-consumati (!)

Nu cred ca asta a fost concertul secolului, chiar cred ca a avut o sonorizare slaba (chiar proasta pe alocuri), plus ca am murit de sete, courtosy of Events. Dar a fost un eveniment. Unul chiar foarte important, care a atarnat greu mai ales datorita incarcaturii emotionale si energetice.

Cum un concert Rolling Stones acopera un public de mai multe generatii, eu am fost cu tata pe stadion. Mama a stat ca o doamna, in tribune :P Si a fost foarte tare sa ne agitam si ca carcotim in familie (mai ales el). In plus, tata a descoperit recent pozele si filmuletele facute cu telefonul asa a tras tot ce a putut cu "stafiile creponate", cum i-a numit ei pe Stones :))

Nu sunt fan Stones, le cunosc mai ales repertoriul comercial insa pot sa apreciez un show bine pus la punct. Si cel de la Lia Manoliu a fost impecabil in ceea ce priveste productia concertului. Plus ca a avut momentul acela genial in care scena secundara s-a deplasat cu toata trupa pe niste sine, ajungand fix in mijlocul gazonului. De acolo au cantat "Miss You" si "Satisfaction" de m-am infiorat. Nu pentru muzica, pentru ca nu s-a auzit trupa mai deloc, dar era un stadion de vreo 60.000 de suflete care stia toate versurile pe de rost. Plus ca, silly me, chiar m-am emotionat atunci cand Jagger & Co. au ajuns la doar cativa metri de mine, si se vedea cum dau tot din ei pentru public. Nota bene - intre 60 si 66 de ani.

Si inca ceva, chiar daca stiam care va fi set list-ul concertului, "bluzăritza" de liceu din mine tot a suspinat ca n-a auzit "Angie :))

Raisin versus Cornflake girl

Strange, strange sensation meeting her. Mixed impressions. E ceva ce nu-mi place la ea, insa aseara, cand canta acompaniindu-se la pian, eram la un pas sa cred ce spusese cu privire la sursele ei de inspiratie si creativitate - "There is life beyond this world". So where do you hail from?

Arctic, Viena & Co.

Pe scurt si in concluzie, Arctic Monkeys s-au ridicat la nivelul asteptarilor, Arena Wien e o locatie foarte misto (in comparatie cu ce-i pe aici) iar cele aproximativ 20 de ore petrecute in Viena au fost eficientizate maxim (vezi extrasul de la cartea de credit).

Highlights: transexualul cu pierce-uri care tinea loc de bodyguard la intrarea de la concert (a stiut sa faca diferenta dintre un dslr si un compact mai smecher, therefore the pics) * cele 30 de feluri de bomboane de partea cealalta a gardului de la Arena Wien * shopping-sprintul de performanta * the adrenaline rush * the thrills *the muzzzic

Monkey business

Am luat biletul magic. Din camera mea de hotel se aude trupa din deschidere care a inceput la fix. In fundal se pot vedea si cei care mai stau la coada, la intrare in Arena. Concertul e - as usual - sold out.

Bouncing off clouds

Eh, sa ridice acuma’ mana care a fost in avion cu o camera foto in mana si nu a facut poze la nori... Ma gandeam eu :))
In mod absolut neasteptat, avionul a decolat si aterizat conform programului, respectat la minut.
La Viena e insorit, cu o temeratura de exact 23 de grade, ceea ce in termometrul meu e egal cu perfectiunea

Sooo good on the dancefloor

Cine vine diseara la Arctic Monkeys?
:)))))))))

Noua (?) literatura

Pentru ca am revenit la insomniile de vara care ma bantuie de vreo zece ani, am reusit sa parcurg ultimul numar din revista Noua Literatura. O fi trecut vreme de cand apare, dar abia acum i-a venit randul :))

Si nu cred sa fi ratat mare lucru pentru ca, in ciuda faptului ca a insailat pagini (de un format prea mare - A3) cu suficient de multe nume care se perinda prin fitzuicile culturale contemporane, tot mi se pare ca tanara publicatie nu depaseste stadiul de revista scolii. Din cel putin doua puncte de vedere - se vede ca e muncita, dar stangacia cu care e facuta e si mai evidenta.

Ca marketingul nu e punctul forte al revistelor culturale, it's only so obvious, dar e pacat ca mintile tinere si presupus limpezi ale redactorilor nu au reusit sa faca ceva mai inchegat, mai atractiv si, la naiba (!), mai proaspat. Din cele 32 de pagini (nenumerotate) am gasit doar vreo doua articole care sa-mi placa cat de cat, si asta pentru ca mi-au creat impresia ca le-as fi putut scrie eu. Ideal era sa-mi fi dorit sa le fi scris eu ;)

Old school r&r

Atunci cand incerc sa deschid usa de la apartament cu telecomanda de la masina, cand opresc la semaforul verde si nici un claxon nu ma poate scoate din daltonism, cand dau si primesc telefoane in interes de serviciu la 12.00 noaptea si de vreo doua saptamani nu reusesc sa dorm mai mult de cinci ore pe noapte - plec. In acest caz, la Brasov.

Ocazie cu care am batut un record personal, mai exact am inregistrat (a se citi infulecat cu lacomie) 12 cupe de inghetzata.

Mai merita mentionate o intalnire out of the blue cu fosta colega de banca din liceu, faptul ca un jandarm m-a ridicat de pe o banca din Piata Sfatului pe care stateam intinsa, covrigeii cu mac si chimen de la Vatra Ardeleneasca si invidia verde ca nu pot sa locuiesc in Brasov.

Splash

With the winner attitude I look at my perfect taned legs, then tuck my feet in my lovely (almost-to-die-for) shoes. I slip into my lucky little black dress, the one with the sexy, but not in an obvious way, "oops, I had no idea that was unbottoned" cleavage. I take advantage of the perfect hair day and I let loose my brown, almost Rapunzel, hair. A bit of mascara, a hint of blush and a dip of lip gloss and I'm on my way.

Arrived a bit early (just in case). I see him and he also spots me in the crowd. I pretend I'm looking for something or someone so he would catch up. We exchange hellos. "Hey, some eight-ball eyes you've got. Are you tired?", he asks me, oh so gently and full of consideration.

Hey, stupid - maybe my eyes were big of excitement!
But yes, I was a bit tired.
Moroun :))

The more, the merrier

Si cum stateam in seara asta gandindu-ma la B'estival-ul ce tocmai s-a incheiat, lasandu-mi serile pustiite, cu timpanele plate si cu incheietura mainii stangi tanjind dupa stransoarea plastica a bratarii de acces, aflu ca The Charlatans deschid concetul Rolling Stones de pe Lia Manoliu.

Sa umplem stadioanele, zic :))

B'estival si gata

S-a tot vorbit si scris de festival, ca e redundant sa mai spun si eu inca o data ca organizarea a fost foarte bine pusa la punct, ca atmosfera, ca artisti... Ce e cu adevarat important e ca am avut trei good hair days in a row :))

Hai multumim si sa ne fie de bine.
Puf

B'estival, day II

Am fost o mica ingoranta aroganta cand credeam ca Pink e pentru scolaritele cu fitze in formare. Ieri am fost luata prin surprindere de vocea ei ff misto, care pe CD isi pierde multe din nuante si inflexiunile bine lucrate. Oh, si absolut delicioasa atitudinea de bad girl, empowered woman etc.

Another Kodak moment of the evening: referenul de la "Tonight" - Reamonn, cantat de cateva mii de spectatori (vezi youtube, pe la minutul 2)

Iar in poza, Kasabian.